Gâsca de India (Anser indicus) este o gâscă care se înmulţeşte în Asia Centrală în colonii de mii de exemplare în apropierea lacurilor de munte şi iernează în Asia de Sud, până la sud de India peninsulară. Este cunoscută pentru altitudinile extreme pe care le atinge atunci când migrează prin Himalaya.

Gâsca de India este una din păsările care zboară la cele mai înalte înălţimi, ea fiind auzită zburând peste Muntele Makalu – al cincilea munte ca înălţime de pe Pământ la 8.481 m – şi aparent văzută peste Muntele Everest – 8.848 m – deşi acesta este un raport neverificat. Această migraţie solicitantă a nedumerit mult timp naturaliştii: „trebuie să existe o explicaţie bună pentru motivul pentru care păsările zboară la altitudini extreme... mai ales că există treceri prin Himalaya la altitudini mai mici, care sunt folosite de alte specii de păsări migratoare”. De fapt, gâştele nu au fost urmărite direct (folosind GPS sau tehnologia de înregistrare prin satelit) pentru mult timp zburând la altitudini mai mari de 6.540 de metri, iar acum se crede că ele folosesc trecerile înalte prin munţi.

Migraţia dificilă spre nord din zonele joase ale Indiei pentru a se reproduce vara pe platoul tibetan se realizează în etape, zborul peste Himalaya (de la nivelul mării) fiind efectuat fără oprire în doar şapte ore. În 2011 a fost publicat un studiu din care rezultă că ele au cele mai mari viteze de zbor în ascensiune înregistrate vreodată pentru o pasăre şi menţin aceste viteze de ascensiune ore în şir.

Masculii cântăresc între 3 și 4 kg, iar femelele sunt ușor mai mici. Femela depune între trei şi opt ouă într-un cuib la sol, pe care le clocește timp de 28-30 de zile. Puii sunt capabili să înoate și să se hrănească la scurt timp după eclozare, fiind îngrijiți de ambii părinți. Găsca de India este apreciată pentru frumusețea sa și este adesea observată în grupuri mari în timpul migrației.