Este o specie de rață de talie medie. Ca și la toate speciile de rațe, dimorfismul sexual este accentuat. Lungimea corpului este de 45 - 51 cm, anvergura este de 75 - 86 cm, iar greutatea este de 600 - 1000 de g în cazul masculului și 500 - 800 g în cazul femelei. Numele genului a fost introdus de naturalistul englez James Francis Stephens în 1824 și provine din cuvântul portughez marreco - rață de dimensiuni mici. Numele speciei provine din mitologia greacă - Penelope - soția lui Ulise, care, copilă fiind, a fost salvată de la înec de o rață.

Specia cuibărește în nordul Europei (inclusiv Islanda) și în jumătatea nordică a Asiei, cuprinzând aproape toată Rusia, nordul Kazahstanului, nordul Mongoliei și nord-estul Chinei. Iernează în centrul și sudul Europei, sudul Asiei, nordul și centrul Africii, dar și în jumătatea sudică a Americii de nord. În România, specia apare în pasaj și în perioada de iernare pe lacurile de la altitudini mici și medii din toate regiunile țării, dar și în zona costieră. Specia nu cuibărește în România, fiind prezentă doar în jumătatea rece a anului, în perioada de pasaj și iernare. Apare începând cu lunile august-septembrie fiind prezentă până în martie-aprilie.

În perioada de cuibărit, rața fluierătoare preferă mlaștinile, lacurile și lagunele din pădurile boreale și din zonele de tundră. În afara perioadei de cuibărit apare pe majoritatea tipurilor de ape stătătoare și în zonele costiere. Specia se hrănește preponderent cu plante, consumând frunze, tulpini, rădăcini, rizomi și semințe ale plantelor acvatice și a celor din habitatele palustre. Se hrănește și cu nevertebrate, mai ales în primele zile după eclozare, puii se hrănesc preponderent cu diptere, trecând treptat la o dietă vegetală.